De multe ori ajungand in creasta muntelui sau pe “dunga” unui versant incerc sa descopar cu febrilitate, dincolo de muchie, peisajul perfect pe care fiecare fotograf si-l doreste. Oare ce ne determina sa ducem aparatul la ochi, sa cadram si apoi sa prindem intre doua miscari succesive ale perdelei clipa atat de dorita. Cat din ceea ce vedem si cat din ceea ce stim este important pentru un peisaj cu adevarat remarcabil ?

“Peisajul ti se dariueste pe masura intelegerii lui” poate fi un raspuns.

Dar ce fotografie poate fi considerata peisaj ?  Este acea fotografie de natura compusa dupa regulile academice: planul apropiat, cel al subiectului si fundalul sau detaliu marunt al unui model de frunze gasit in iarba. Fiecare dintre noi vom avea propriul raspuns. In locul unui raspuns “teoretic corect” este mult mai important sa ne punem intrabari, sa gandim si apoi sa incercam sa raspundem facand fotografii.

Creativitatea este adesea inspirata de bucuria de a experimenta, de a cauta noul. Ca fotograf a te “juca” cu aparatul foto in cautarea subiectului nu este un risc chiar atat de mare. In ultima instanta exista tasta “delete”. Daca pe linga aceasta exista o sanatoasa doza de stapanire a “mestesugului” succesul este garantat.

Stapanirea “mestesugului” intr-ale fotografiei poate fi punct de plecare in descoperirea de subiecte care pot face saltul catre creativitate. Trecand pe marginea lacului Ana din Retezat am fost atras de reflexia varfului Custura Bucurii in apa. Dar in acelasi timp ceva mai departe pe marginea lacului am vazut o serie de bolovani foarte fotogenici asa cum numai granitul de Retezat poate fi. OK!  Trebuia sa gasesc o rezolvare in care sa prind in cadru atat reflexia cat si textura rugoasa a rocii, prinsa in delicatetea de cristal a apei. Am apelat la superangular, am fixat camera pe trepied am ales un punct de statie suficient de inalt. Am aplecat camera mult inspre inainte astfel incat primul plan sa fie redat aproape de la verticala lui iar planul de fundal cat mai aproape de tangenta care asigura reflexia totala de pe suprafata apei. La final am utilizat un filtru degrade de o treapta cu un gradient scurt pentru a egala stralucirea varfului cu griurile albastrui ale rocii. Diferenta de temperatura de culoare (white balance-ul fiind setat pe lumina de zi) intre reflexia varfului redata in tonalitati calde si cele reci rezultate de la lumina cerului confera imaginii acel plus de care are nevoie fotografia ca sa fie scoasa din rand.

Creativitatea presupune si cunoasterea subiectului ce urmeaza a fi fotografiat. Cu cat explorezi mai adanc ceea ce ai de fotografiat cu atat sansele de reusita sunt mai mari modul de expresie fiind mai rafinat.  Am plecat de la refugiul Bucura din acelasi indragit Retezat cand inca era noapte. La lumina lanternei frontale deslusesc cu greu firava poteca ce serpuieste catre Taul Agatat locul din care se poate face una din cele mai spectaculoase fotografii din Carpati. Ca orice fotograf de peisaj te intorci din cand in cand in locurile care au potential fotografic. Asa s-a intamplat si cu Taul Agatat. Am urmarit aceasta fotografie cativa ani la rand. Fie nu am reusit sa ajung la Bucura fie a fost vreme proasta si ceata m-a impedicat sa vad chiar si celalalt mal al lacului…

Cu mai bine de un sfert de ora inainte am ajuns pe marginea lacului. Raspalata incercarilor precedente era pe masura. Bucati mari, rectangulare, de gheata alb mat alternau cu gheata transparenta rezultata din topirea temporara de peste zi a lacului. Senzatia initiala a fost ca acele “canale” printre “iceberguri” au gheata subtire. La inceput precaut apoi tot mai increzator am pasit pe gheata lacului in cautarea punctului de statie. Stiam ca in octombrie la rasarit primul va fi iluminat Turnul Portii si Vf. Judele doua “ace” de granit, acoperite de licheni care toamna sunt galbeni rosietici. La culoarea lor s-a adaugat spectrul cald al luminii abea scapate de dupa orizont. La mometul culminant cele doua lancii de piata s-au inrosit in sangeriul rasaritului. Apoi nu-mi aduc aminte decat ca soarele era destul de sus pe cer ca sa mai stau pe lac. De restul mi-am adus aminte acasa in fata calculatorului. 

Cat despre celelalte povesti, va las sa vi le inchipuiti Dvs., ca pe un exercitiu de creativitate.