Pe valea Vaserului circula, pufaind din greu, cu maxim 20 km/ora, ultima "mocanita" de la noi. Vreo 40 de kilometri. Pe vale, unde singurul acces este batrana "masina de aburi" care isi toarna nisip pe "cale" si isi ia avant pe o panta de cateva grade inclinatie, circula mai tot timpul forestierii si, din cand in cand, cate un grup de turisti dornici de o experienta inedita.
O excursie cum nu se poate mai romantica, vazuta din vagonul de clasa, dar cat se poate de concreta pentru mecanic, seful de tren, franarul sau manevrantul de vagoane. Cand ti-e lumea mai draga, hop! se sparge un cuzinet de la roata sau sare un vagonet gol de pe sine. Calmi, insotitorii coboara din „G“, vagonul de „service", cu cricul, rangile si cuzinetul aferent si, intr-o jumatate de ora, totul merge "ca pe sine“.
Din cand in cand Mocanita se opreste ca sa alimenteze cazanul cu apa si sa faca ungerea cuzinetilor din lagare.
Ca o ironie in ziua in care am alergat de mama focului vre-un km cu ranita in spate sa prind trenul (care plecase... ghiciti cum? cu cinci minute mai devreme. Mare minune! Pai la noi se pleaca cu cinci minute mai tarziu... sau... in sfarsit eu asa stiam de mic copil) un grup de 10 austrieci au inchiriat tot trenul sa faca ei o tura. Adica o cursa "charter" cu decolare si aterizare la acelasi punct fix: Viseul de Sus.
In tren, totusi, plin de turisti. Austriecii, baieti destepti, vazand ca mai erau amatori de excursii romantice feroviare si-au recuperat o parte din bani de la turistii romani (c-asa e-n tenis!, vorba lui Toma) Turistii romani, plini de entuziasm, si-au adus gratarele, micii si fleicile sa incinga la capat de drum un pic-nic pe cinste. (pe atunci nu erau amenajarile turistice de acum). Nu stiau saracii ce soarta amara ii astepta, caci austriecii, sositi direct de la Viena cu o seara inainte, erau membrii unui club feroviar care venisera sa faca fotografii cu tmocanita noastra. Adica trenul merge 1-2 km, apoi in locuri pitoresti gen pod, tunel, poiana, etc. se opreste, trupa de austrieci coboara si vreo 10-15 minute fac fotografii.
In tren, turistii romani se incing. Nimeni nu le spusesera motivul "zborului charter" asa ca, acum, stau, privesc si fac marunt din buze. Unii poate s-ar fi intors, dar nu aveau cum. Cand si-au dat seama de situatie, Viseul de Sus era binisor la vreo zece de km.
Ghiciti cine nu vocifera? Ba chiar era privit cu ciuda de "Clubul feroviarilor din Viena". La cate fotografii am facut probabil trebuia sa platesc eu jumatate din costul cursei! :)
Cel putin turistii romantici au fost razbunati. Dar nu stiu daca ei si-au dat seama!