Ploua marunt. Barbatii din jurul meu sunt incinsi de febra jocului. Abea daca mi-au observat venirea. In momentul cand scot camera toata atentia se abate asupra mea. Zambesc stingherit. Nu voiam sa-i deranjez. Din ochi le cer ingaduinta sa stau printre ei sa asist la jocul de carti. Ma accepta fara obiectiuni. Devin brusc interesati cand pun pe podeaua de joc o bancnota de 500 de rupii marind potul de cateva zeci de ori. Jocul devine pasionant odata cu crestera mizei. S-au prins din nou in joc. Nu mai exist pentru ei. Dupa ceva timp incep sa fotografiez. Incerc sa urmaresc mersul jocului, ritmicitatea miscarilor si in acelasi timp evolutiile din plan secund jocului. Unul dintre ei fumeaza si in momentele de concentrare sufla fumul de tigara intr-un fel anume. Pe fata altuia se citesc cartile din mana. Se bucura de fiecare data cand are cartea potrivita. Ceilalti sunt cam indiferenti. Cel din dreapta mea arunca cu sete de fiecare data cand “prinde cu tronfu”. Mi-am stabilit prioritatile. Declasez la fiecare aruncare de carte anticipand cu o fractiune de secunda momentul. Ma concentrez pe barbatul din dreapta. Imi place pozitia ghemuit care pentru el pare comoda. Cred ca in locul lui as amorti in maxim 5 minute. Noroc ca locul in care se joaca este unul de odihna, meditatie si taifas, intalnit la raspantiile importante, in apropierea templelor sau pietelor. Situat la baza unei cladiri este practic incorporat in aceasta.
Jucatorii din Bhaktapur
“Norocul ti-l faci cu mana ta”
Pentru inceput trag cateva cadre de control pentru a calibra expunerea. Incerc cadratura de la nivelul podelei insa in spate am un cer foarte luminos care “se arde”. Ma ridic cu camera pana cerul este mascat de acoperisul de deasupra noastra. Acum e mai bine. Pe camera am montat un Nikkor-ul de 12-24/4. “Trag” cu el la focala de 12 mm caci locul este ingust si aglomeratia mare. Ma ajuta si profunzimea mare specifica superangularelor chiar si la o diagragma de 6,3, rezultata in urma alegerii unui timp de 1/50 s la ISO 400. Histograma arata bine. Ma concentrez pe joc. Trag o serie de de 20-25 de cadre. Verific daca ma sincronizez bine cu miscarile jucatorilor. Constat ca trebuie sa anticipez mai bine miscarea de aruncare a cartii la personajul din dreapta. In fiecare cadru are mana in retragere. Nu vreau sa trag rafala caci voi ajunge in scurt timp cu cadrul plin si nu am nici timp si nici loc sa-l descarc pe hard-disk. Si apoi zgomotul rafalei cu siguranta ar atrage privirile jucatorilor. Asa, din cand in cand cate un clic, nu ma baga in seama. Ma opresc dupa vreo ora de tras cand, verificand cadrele, sunt multumit de cateva dintre ele. In editare am intunecat zona din fundal, mult prea luminoasa si care atragea atentia, echilibrand-o cu iluminarea generala a fotografiei. Cromatica imaginii este cea originala caci la fotografiere am selectat temperatura de culare optima, predefinita de camera: cloudy (cer acoperit). Acasa, pe monitorul calculatorului, am observat un amanunt pe care nu l-am sesizat pe monitorul camerei. Cartea pe care o arunca jucatorul este “prinsa” in aer. Anticiparea miscarii a functionat perfect. Se poate spune ca am avut noroc. Dar nu trebuie uitata zicala: “Norocul ti-l faci cu mana ta”.
Iar cand ai mana buna castigi nu numai la carti.